http://carinabro.mdf.net/2009/01/02/neighbors/ from the street with a foreign name Wed, 12 Oct 2011 03:02:04 -0500 http://wordpress.org/?v=2.8.6 hourly 1 http://carinabro.mdf.net/2009/01/02/neighbors/comment-page-1/#comment-23 Bobiţa Thu, 12 Feb 2009 20:45:06 +0000 http://mdf.net/wp/?p=54#comment-23 Dana, sigur ca nu pot decat sa simt pentru tine acelasi lucru pe care il simt pentru mine, in relatia cu unii dintre vecini, si chiar in relatia cu cei care ies din sfera acestei categorii. Oamenii sunt oameni peste tot, e un adevar pe care l-am invatat ajunsa aici si avand sansa sa vizitez cateva tari europene. Iar, in America, chiar poate mai acut decat oriunde. Pentru ca cei de aici isi cladesc relatiile cu cei din jur in baza a ceea ce simt in momentul contactului cu persoana respectiva, nicidecum moderati de vreun sentiment de politete sau curtoazie. Pe principiul "azi am chef de tine, suntem prieteni, maine sunt in dispozitie proasta, nu te mai salut". Sigur ca nu sunt toti asa, am in jurul meu si oameni asa cum mi-am dorit. Dar, daca e sa dau un sfat, cu prima categorie cred ca trebuie procedat la fel cum procedeaza ei. Badaranului trebuie sa-i vorbesti pe limba lui. Sa auzim numai de bine! Dana, sigur ca nu pot decat sa simt pentru tine acelasi lucru pe care il simt pentru mine, in relatia cu unii dintre vecini, si chiar in relatia cu cei care ies din sfera acestei categorii. Oamenii sunt oameni peste tot, e un adevar pe care l-am invatat ajunsa aici si avand sansa sa vizitez cateva tari europene. Iar, in America, chiar poate mai acut decat oriunde. Pentru ca cei de aici isi cladesc relatiile cu cei din jur in baza a ceea ce simt in momentul contactului cu persoana respectiva, nicidecum moderati de vreun sentiment de politete sau curtoazie. Pe principiul “azi am chef de tine, suntem prieteni, maine sunt in dispozitie proasta, nu te mai salut”. Sigur ca nu sunt toti asa, am in jurul meu si oameni asa cum mi-am dorit. Dar, daca e sa dau un sfat, cu prima categorie cred ca trebuie procedat la fel cum procedeaza ei. Badaranului trebuie sa-i vorbesti pe limba lui. Sa auzim numai de bine!

]]> http://carinabro.mdf.net/2009/01/02/neighbors/comment-page-1/#comment-16 Dana Fri, 06 Feb 2009 21:59:44 +0000 http://mdf.net/wp/?p=54#comment-16 In primul rand tin sa te felicit ca "ti-ai tras blog" si in al doilea rand sa iti spun ca am ramas uimita de cat de bine scrii. Nu am mai citit niciodata ceva scris de tine,dar ai intr-adevar talent gazetaresc.Eu nu sunt in stare sa leg doua cuvinte,dar mai sa scriu articole la un asa nivel. Am citit acest articol ca pe o poveste si desi pare banal,am trait o mie de emotii. La inceput mi-au dat lacrimile cand am vezut expresia"paine unsa cu gem",pentru ca pentru mine inseamna acasa.Dupa ce am tras o portie de plans,m-am consolat cu gandul ca si eu aici "vecini" din aceia. Cand ne-am mutat aici si noi aveam toate intentiile bune de pe pamant si zambete peste zambete.Acum am facut riduri la cat de incruntati stam si nici nu ne mai obosim sa deschidem gura pentru un amarat de "buongiorno". Si noi am ramas cu un gust amar cand am vazut ca unii vecini pur si simplu intorceau capul in cealalta parte cand treceam pe langa ei,sau fugeau sa se ascunda in apartament numai sa nu ne intalneasca.Poate avem noi ceva si nu stim inca..... De salutat nu saluta,dar sunt curiosi sa vada cam tu cu viata ta ce faci.Si asa au gasit metoda ideala: lansatul lenjeriei si a altor obiecte vestimentare pe sarma din balconul meu:)) Metoda e asta:mai intai lanseaza obiectul,apoi fuga suna la usa ta sa te roage frumos sa ii inapoiezi bunul,iar in timp ce tu esti ocupata sa ii prinzi soseata ea/el isi baga capul pe usa sa surprinda cat mai multe cadre,ca sa aiba ce povesti apoi. Asa ca draga mea concluzia e ca "vecinii" sunt la fel peste tot. In primul rand tin sa te felicit ca “ti-ai tras blog” si in al doilea rand sa iti spun ca am ramas uimita de cat de bine scrii.
Nu am mai citit niciodata ceva scris de tine,dar ai intr-adevar talent gazetaresc.Eu nu sunt in stare sa leg doua cuvinte,dar mai sa scriu articole la un asa nivel.
Am citit acest articol ca pe o poveste si desi pare banal,am trait o mie de emotii.
La inceput mi-au dat lacrimile cand am vezut expresia”paine unsa cu gem”,pentru ca pentru mine inseamna acasa.Dupa ce am tras o portie de plans,m-am consolat cu gandul ca si eu aici “vecini” din aceia.
Cand ne-am mutat aici si noi aveam toate intentiile bune de pe pamant si zambete peste zambete.Acum am facut riduri la cat de incruntati stam si nici nu ne mai obosim sa deschidem gura pentru un amarat de “buongiorno”.
Si noi am ramas cu un gust amar cand am vazut ca unii vecini pur si simplu intorceau capul in cealalta parte cand treceam pe langa ei,sau fugeau sa se ascunda in apartament numai sa nu ne intalneasca.Poate avem noi ceva si nu stim inca…..
De salutat nu saluta,dar sunt curiosi sa vada cam tu cu viata ta ce faci.Si asa au gasit metoda ideala: lansatul lenjeriei si a altor obiecte vestimentare pe sarma din balconul meu:))
Metoda e asta:mai intai lanseaza obiectul,apoi fuga suna la usa ta sa te roage frumos sa ii inapoiezi bunul,iar in timp ce tu esti ocupata sa ii prinzi soseata ea/el isi baga capul pe usa sa surprinda cat mai multe cadre,ca sa aiba ce povesti apoi.
Asa ca draga mea concluzia e ca “vecinii” sunt la fel peste tot.

]]>