Nu stiu daca in momentul de fata, in topul lucrurilor care imi zgandare nervii, e ceva care poate sa ma scoata din sarite mai tare decat suflatorul de frunze. Cu elementul de agent – adica el, suflatorul, n-am nimic. Omu’-si castiga cinstit painea fara probabil sa realizeze cata mielina toceste de pe nervii mei in fiecare miercuri dimineata la 10 minute trecute de sapte … fix. Am ce am cu monstrul ala pe care il poarta in spate care imi penetreaza circumvolutiunile si rabdarea cu success. Monstrul, un neadaptat al secolului 21, sfideaza parca orice urma de rational si imprastie putoare si mizerie in schimbul a … nimic. Ba, pardon! Suflatorul baga niste bani in buzunar ca sa-mi bage mie niste frunze in veranda. Uneori le adun eu inaintea lui in speranta ca ma sare dar asta nu se intampla nicodata. Sufla si in lipsa obiectului muncii. Asa incat ma intreb daca nu cumva o fi vreo conspiratie a medicilor psihiatrii?
de pe strada cu nume strain
romana
english