Tot mi-am zis ca nu mai citesc stiri despre Romania dar parca nu ma pot lasa. Si, cu cat ma ambitionez mai tare sa aflu de-ale noastre, autentice, mioritice, mangaietoare de suflete plecate departe, cu atat mai apasate si infierate stau, peste tot in presa, cuvintele: “de cacat, romanii”.
Dincolo de conotatia urat mirositoare, ce mai ascunde vorba asta?
Furturi in Elvetia, violuri in Spania, crime in Italia. Si toate de brand romanesc, ca se poarta…
Elvetienii, furiosi rau, ca sa nu le mai calce picior de roman alpinele pajistii, italienii, gata de lupta, ca sa fie arsi de vii toti cei ce poarta carte de identitate romaneasca, spaniolii isi poarta greata la ei ca sa fie siguri ca o pot accesa daca dau ochii cu vreun roman.
Imi mut privirea undeva pe bucatica de cer albastru ce-mi intra in casa pe ochiul de geam si incerc sa imi dau seama ce trairi ma incearca. Nu mi-am plecat privirea, deci nu mi-e rusine. Si daca mie nu-mi e rusine, e clar ca n-are de ce.
Am plecat dintr-o Romanie unde se fura, unde se da mita, unde politetea nu are definitie, unde singurele valori sunt valorile materiale, unde badarania e ridicata la rang de calitate si inselatoria la cel de inteligenta, unde toate lumea are facultate si diplome, unde toti sunt destepti numai cei din jur sunt prosti (mai ales atunci cand reusesc sa dovedeasca ca nu sunt). Da! O fii Romania chinuita de oameni care nu stiu, nu pot sau nu vor sa isi depaseasca conditia, o fii populata de mediocritate, fite de prost gust si bieti patetici cu orizonturi inguste. Dar nu e “de cacat”! N-are cum, pentru ca exceptiile o infirma.
Eu am lasat in Romania oamenii de calitate, oameni pe care i-am cunoscut sau pe care mi-as fi dorit sa-i cunosc. Romania mea inseamna greu dar cinstit, romanii mei sunt modesti dar de valoare. Am lasat si romani rai, invidiosi, prosti dar aia nu-s ai mei. Sau daca au fost vreodata, mi-am cerut scuze politicos si m-am reorientat spre ce am gandit eu ca mi se potriveste mai bine.
Da! Cativa romani s-au dus la furat, violat sau alte necuvenite din astea prin tari de cinci stele. Unii ii numesc ciori, altii tigani, altii romani. Putem foarte bine sa-i numim unguri sau britanici sau chinezi sau somalezi.
Ce-mi pasa?
Are cine sa aiba grija de nelegiuirile lor.
Romanii astia nu-s ai mei.
Nu ma defineste nimic din comportamentul lor pentru ca Romania mea nu e Romania lor si nici Romania altora ca mine.
Suntem adusi la acelasi numitor comun de presa, presa pe care am slujit-o si eu cu ceva vreme in urma si de care am ales sa divortez dintr-un principiu care, nici de dat naiba, nu vroia sa se alinieze la acest fals comportament publicistic.
Presa are grija sa gaseasca plebei identitati. E un soi de masochism jurnalistic menit sa provoace senzatie amatorilor de gen. Ca, sa recunoastem deschis, ce-i mai place romanului cand e acolo ceva de strigat si criticat. Daca presa ar oferii doar stiri pozitive, fara adrenalina si prilejuri de huiduiala, Romania ar deveni o tara amorfa, depresiva. Asa ca presa vine in ajutor cu stimulente de valoare jurnalistica, egale cu zero (pardon, ziarelor de bine) pentru a asigura orgasmul zilnic al cititorului.
Si reactii… garla!
Dupa judecata mea umila, infractorii de natie romaneasca si ceea ce fac in tara sau in afara ei, nu sunt nici pe departe un fenomen de presa, nu sunt nici pe departe un fenomen. Sunt fapte nedorite, sunt mizerii, sunt lipsa unei educatii, sunt frustrari sau minti bolnave, sunt, din nefericire, realitati ale unei lumi imperfecte dar nu sunt romani sau, mai pe babeste, nu sunt Romania.
In spatele fiecarui roman certat cu legea stau o mie din aia buni, din care probabil zece sunt de exceptie.
De ce ne definesc cativa pe toti? De ce n-am curaj sa mai vorbesc romaneste pe unde ma poarta picioarele? Pentru ca in loc sa dau cu bidineaua peste jegul de pe gard si sa-l fac alb si frumos, ma grabesc sa-l manjesc mai tare cu un élan de zile mari pe care-l obosesc incheind cu invocarea dejectiei urat mirositoare.
Declar: sunt roman si NU put!
romana
english
I think you make some very good points about Journalism, and about how people tend to rally around ‘labels’, and unfairly categorise people. I know quite a few Romanians, and Romanian-Americans, and I agree they are quality people who are credit to their country. Don’t let a few bad apples spoil the barrel!
Thanks! It would be interesting to know what other Americans think about Romanians or Romania, if they’ve ever got into contact with them somehow. But, yes, I like to believe I am credit to my country and like me, many other romanians here, I’m sure.
Nu sant o persoana pe care o caracterizeaza mandria , dar cand vorbesc de Romania , tara in care traiesc de aproape 70 de ani , mi se deschide sufletul, mi-se lumineaza privirea si ma incearca ceva care ma face sa ma simt mare , sa cred mai mult in mine , si in oamenii care ma inconjoara , chiar daca printre ei mai sant si ticalosi , lasi , hoti , talhari si criminali. Ma duce gandul , ca acestia aproape toti , sant, sau au devenit victime, ale propriilor slabiciuni , sau mai sigur ale sistemului in care au crescut si s-au maturizat , si ca undeva in sufletul lor au mustrari de constiinta , plang si cer pocainta ,
Sistemul cu toate slabiciuniile lui a facut din ei ceace sant , si a facut Romania sa fie cunoscuta si ca o tara de hoti , banditi si criminali.
Dar, adevarata Romanie, nu este definita de ei , ea este data de inteligenta si harnicia poporului roman, , de cei care plecati in toate tarile limii , muncesc cinstit , creaza bunuri si valori , se straduiesc sa dea tarii romanesti un renume , sa-i redea romanului ceace i-se cuvine de veacuri , :independenta , bogatie , liniste.
Poporul roman , este un popor harnic , cu oameni foarte priceputi, inzestrati nativ, cu multe genii , dar care nu sant formati si modelati asa cum se cuvine. Sus pusii nostri(multi dintre ei ), sant purtati de propriile interese , ii stapaneste ura , invidia si dezbinarea , lovesc necrutator in cei care doresc binele neamului si culmea………ies invingatori, se considera curati ca lacrima si se agata cu nesimtire inca si inca de functiile sus puse fiind absolut convinsi ca li-se cuvine Si atiunci te intrebi :cine poarta vina cea mare pentru “renumele” Romaniei in strainatate ? pentru cei care s-au transformat din oameni cinstiti in hoti si criminali, cine ar trebui judecat pentru toate infractiunile comise in Romania si in strainatate ? De ce nu sant lasati cei cinstiti , corecti , bineintentionati, sa conduca? De ce opinia publica nu ia pozitie prin mijloacele ce le are alaturi de masmedia fata de demascarea celor care nu-si urmaresc decat interesele proprii si nu le pasa de popor si de renumele Romaniei ? De ce le acordam clementa celor sus pusi care se imbogatesc pe cai necinstite sub ochii nostri si lasa Romania si romanul sa se zbata in saracie ? sant doar cateva intrebari , la care nu putem sau nu vrem sa ne raspundem? ii privim cu ingaduinta uneori cu nepasare alteori cu indignare , dar totul se rezuma la atat si privim cu amaraciune cum totul se distruge sub ochii nostri : caractere, sentimente , simtaminte , onoare , bogatiile tarii , renumele si reputatia ei.
REPUTATIE, REPUTATIE, REPUTATIE
VAI, MI-AM PIERDUT BUNUL RENUME!
AM PIERDUT PARTEA NEMURITOARE DIN MINE ,
IAR CEEA CE-MI RAMANE GASESTI SI-N DOBITOACE.
( William Shakespeare,)
Interesant! Cred ca sunt, intr-adevar foarte multe intrebari fara raspuns, legate de modul deficitar in care functioneaza sistemul din romania. Solutii sunt, trebuiesc doar oamenii care sa le puna in aplicare. Si, acum, mi-e teama ca acei oameni sunt ocupati cu altceva. E pacat de esenta atat de valoroasa a acestei tari pe care se cladesc anomalii. Eu cred ca e o faza, una lunga, din pacate, dar…doar o faza. Sa vedem…
Eu cred ca nu are de ce sa ne fie rusine ca suntem romani! dra nici cel mai mare motiv de mandrie nu pot zice ca ea…Deci, popor normal, cu bune si rele. Cred eu…