La mare sau la ocean?

In vara asta m-am infuriat si am luat in serios statutul de ocupant de locuinta la 10 minute de ocean. Asa incat am reusit sa merg la plaja de vreo 5 ori. Mai mult decat in verile trecute. Cu bicicleta nu merg! Cu masina nu-i loc de parcare! Iar pe jos…nu se poate sau nu se face. Nu m-am umplut de aere dar pur si simplu aici lumea nu merge pe jos. E, asa o regula nescrisa pe care ti-o insusesti rapid ca sa nu faci nota discordanta. Si, de ce sa nu recunosc, e comfortabil. Doar ca, din asta pricina, in lunile de vara oceanul devine inaccesibil. Si din aceiasi pricina mi-a venit sa ma intreb unde e mai bine. La mare sau la ocean?

Pai la ocean ca pe asta-l am aici la indemana, si e cu palmieri si cu piers-uri, ca e cu plaje mari si late si fara inghesuiala, ca e cu surferi si cu curatenie, ca nu mananca nimeni seminte si nici nu urla maneaua la vecinul de cearsaf. Asa cum se intampla la “marea” verilor din Romania. Sau poate ca nu se mai intampla acum.

Nu stiu cat si daca s-au schimbat lucrurile pe litoralul romanesc dar si daca nu s-au schimbat mie tot imi place sa-mi aduc aminte de micii de la terasele de pe plaja, de fotografia la minut atat de kitch-oasa dar plina de amintirea si mirosul verii, de nebunia Costinestiului si de stabilopozi. Nu conteaza cat de cretin suna! Mie aici imi lipsesc stabilopozii, sa stau acolo catarata in varf si sa ma uit minute in sir cum se joaca marea de-a v-ati ascunselea. Si… sa spun drept imi lipsesc si algele si nisipul plin de scoici si tanti cu gogosile si plaja care nu se inchide la ora 10.

Nu stiu unde e mai bine si daca toate astea se mai intampla acum “la mare” dar stiu ca oceanul nu are nici o sansa sa atinga desavarsirea pentru ca in mintea mea va fi intotdeauna proiectia unei amintiri cat de mici de la mare cu care sa-l compar.