Geamantanul cu ganduri Rotating Header Image

Pardon, am uitat sa radem!

Am fost la film. La Paul Blart:Mall Cop, “iertati-ma ca nu mai fac!”. Nu stiu ce porniri mi-au purtat pasii catre pelicula cu promisiuni de comedia anului, dar spranceana mi s-a ridicat in semn de totala dezaprobare imediat dupa primele cinci minute de film si prima mana de popcorni generos imbogatiti cu unt lichid, datator de placeri cinematografice.

Bebeloi s-a straduit sa rada de cateva ori ca sa nu declaram seara total compromisa in timp ce eu ma rugam ca, macar de data asta, minutul sa aiba mai putin de 60 de secunde.

Mall Cop este, in aprecierea mea umila si, mai mult ca sigur, neavizata, o poveste cinematografica atat de superficiala ca ma mir ca a fost permisa pe ecrane. Si cand spun asta, ma gandesc ca, atunci cand vine vorba de film, consumatorul american devine exigent, pretentiile sunt manifestate la maxim, nu e loc de erori.

In cei doi anisori (ca sunt inca cu dinti de lapte) de America, am vazut tone de filme foarte bune, care mi-au saturat pofta de calitate, joc actoricesc desavarsit si fictiuni sau nonfictiuni cu impact, bine regizate. Dar fata asta noua a lui Kevin James si a filmului pe care l-a construit, n-au nimic de-aface cu ceea ce s-a dorit (sau poate nu) a fi un moment de ras de calitate.

One Comment

  1. Mike says:

    It’s a shame, too, because I really wanted to like that movie!

Leave a Reply