Geamantanul cu ganduri Rotating Header Image

Everything must go!

Se inchide Borders!
Libraria, si locul in care au luat nastere primele mele mirari si admirari aici in America.
Pai ce americanii citesc?!? Ca parca ne era intelegerea ca sunt prosti.

In urma cu 5 ani intram pentru prima data in libraria americana. Si, in loc de o tanti suparata ca trebuie sa puna la o parte macrameul si sa insface un dictionar de pe raft, o guma de sters sau o pasta de pix, pe care sa ti le ofere plictisit si sictirit, am dat de un … univers nou. Un univers cu sute de amatori de carte si sute de rafturi imbracate in mii de volume,  cu comfort, acces simplu, curiozitate, invitatie la popasuri lungi printre litere, emanatie de bine si diversitate, toate invaluite in miros de cafea si cerneala tipografica. Am invatat rapid ca placerea de a descoperii iti e acolo, la indemana, in mormanul pe care il cladesti pe mocheta, intr-un colt, in timp ce-ti faci loc cu picioarele sub tine in fotoliul vechi de piele scrijelita, si tragi mai aproape cana de cafea buna si uiti de tine, pe fundalul tacanitului de taste ale laptoapelor si forfotei participante la experienta si te trezesti tarziu, multumit, mirosi inca odata intre coperti si pleci cu promisiunea sa revii si sa descoperi alte coperti, mirosuri si senzatii, intr-o alta duminica cu nori.

Store closing

Store closing

Acum Borders se inchide. Raman alte librarii sa infrunte setea consumatorului de carte, dar e doar o chestiune de timp pana si acelea ii vor urma. Tableta Kindle si-a facut intrarea triumfator si a adus omului, ancorat la o societate atat de logica si tehnologica, salvarea practica de la procesul invaziei cartilor care ocupau atat de amentintator si spatial locuintele noastre.  Dar ea a adus inevitabil si moartea unei experiente autentice, a unui tablou cu personaje frumoase, curioase, preocupate, pierdute in ele insele, intr-o lume buna, cu mister, fictiune, stiinta, adunate toate la picioare intr-un colt pe mocheta, langa o cana de cafea si o tona de emotie si curiozitate, in care fosnetul, forfota, si tacanitul tastelor laptopului nu conteaza. Everything must go! Ce mai ramane? Rafturi goale, inlocuite de ecrane digitale, fara miros, fara senzatie, doar o invitatie la o lume pustie, de plastic, prea la indemana ca sa mai starneasca vreo emotie.

Leave a Reply